|
Testul de sticla.
O vara-ntreaga... incercari
Nopti nedormite... lacrimi pe cer
Atatea vorbe... sceptica-ncerc
S-ajung la sfarsit... sufletu-ti cer.
Durerea clipei ce vine m-apasa
Suflet ranit... copil ma numesc
Si sangele din ochi sta sa-mi iasa
Sa te privesc e tot ce-mi doresc.
Si sufar cand stiu ca ma urasti
Atatea jocuri in mintea mea... Tu
Si ma hranesc cu vocea ta... iubesti
Sa ma urasti, nu vrei... Sufletul!
Plange pamantul cu mine, m-atingi
Plange si marea pentru-o mangaiere... Nu
Plange si iadul din mine... te superi
Plange si omul din tine... pe mine!
Nu ma lasa singura, stiu ca-s copila
Rabdare sa ai, nu pot mai mult sa-ti ofer
Si cred, totusi... cel mai de pret dar
Iubirea... sincer, am doua vieti sa-ti ofer.
Mi-e dor de tine si-atunci cand m-atingi
Lumea e mica in mintea mea... Doar
Si aparentele ti-arata ca te-nseli... pura
Nu cauta sa ma consolezi, doar... invata!
Stiu, si-mi spui si tu la fel
Dezordonata-n gandiri sunt...Da
Mi-e teama corecta sa fiu... Eu
Comuna voi fi, n-ai mai putea, te iubesc!
O singura exceptie
In viata mea.
Visul din cristalul de piatra.
Sufletul meu... incerc sa nu ma grabesc.
Constiinta ma-ncearca... nu vrea... m-amagesc,
Si de ce va urma... nu vreau sa nu te gasesc.
Nu m-alunga, vei avea tot ce-mi doresc!
In departare.
Anii vin si trec nepasatori
Nu te-ntreaba daca maine mori
Anii vin si-ti dau fiori
Anii trec lasand in urma flori.
Impreuna te gandesti c-ai vrea sa fii
O doresti mai mult si nu o ai
Te uiti in urma ta, s-o prinzi
Cu neputinta peste puterea ta.
Asteptare, e-un cuvant ce inca te mai doare
Astepti destul si totusi nu-i deajuns.
Privesti in sus, o vrei mai mult
Faci pasii rari pe drumul ud.
Ganduri te framanta si te zvarcolesc
Ganduri nu-ti dau pace si te-nnebunesc
Ideea de a o avea apropare, nu
Te lasa rece, si noaptea te ucide de la spate.
Chin e lumea in care traiesti acum,
Sa speri e tot ce-a mai ramas in drum
Afara-i trist si e urat, si nimic
Nu mai e cum era demult, un scurt trecut.
Iubire! Candva spuneai ca tu nu vei iubi
Tu vei iubi doar fructul unei flori
Si poate-ti vei da seama pana mori
Ca iubirea-ti da aripi sa zbori. Cu ea.
Totdeauna... te-ai gandit ca nu o vei lasa
Sa plece, o vei inlantui sa iti aline
Sufletul, nu te gandesti ca si ea poate-l are,
Nu realizezi ca si pe ea o doare.
Lumina din ochii ei, “recunostinta”;
Si ea te vrea, ar trebui s-o stii,
Ratiunea-i nu o poti opri, sa moara-ar
Vrea doar sa te poata avea – cateva clipe.
Moartea n-ar vrea sa fie un sfarsit,
S-ar stinge de durere, s-ar stinge
Viata, asteapt-o, o vei avea aproape,
Ea nu pleaca; ea te asteapta ascultandu-ti pasii...
...Cristina!...
Ura.
Un sentiment intunecat
E vraja iadului-nduplecat,
E ceata dinlauntrul meu,
E tot ce`i rau din raiul tau.
Destins, usor plutind pe`o stea
E neagra stea din constelatia ta,
E vesnic plina de invidia ta,
E cea dintai implinire`a mea: Ura!
Continuitate.
In lumea asta noua
Asa cum multi o spun,
Uiti ca in suflet ploua
Uiti ca acolo-i scrum.
Tu te-ai gandit vreodata
Ca inima iti bate?
Tu te-ai gandit ca sufletul
Iti e pe moarte?
Posibil sa te-nseli
Probabil da, poate ca nu.
In orice caz sa nu uiti, nu
Uita ca esti un om cu suflet bun.
In lumea asta noua
In care noi traim
E plina de hiene
De serpi, ce musca cu venin.
Tot ce acum starneste
Un interes comun
Maine te lasa rece,
Le suflii cu tutun.
~Fŏrās~
Mi-e dor de valurile gândurilor mele
Mi-e dor sa te mai joci in curte cu nuele
Sa razi spre soare, sa-mi zâmbeşti, in gând
Sa ai imagini ce m-arunca-n vânt.
E greu sa te gândeşti ca as avea vreun vis
Sa iţi imaginezi ceva de nedescris
Sa tip in gura mare "Nu mi`e teama!"
E tot ce inima îndurerata mă indeamna.
~Fŏrās~
E cea din urma nepasare
Si stii prea bine ca indiferenta doare,
Si ma tot las usor sub autoritatea ta
Nu pleca!
Si strazile sunt triste cand ma vad
Mergand alene parca-mi canta un prohod,
Si imi inalt privirea catre cer
Speranta cer!
Si ma gandesc cum va mai fi si peste ani,
Voi merge tot alene sub castani?
Noi vom mai fi cand ciresii vor rodi
Oare-om mai fi?
Si imi aduc aminte, cum
Tu-mi daruisei cel dintai sarut, acum
Imi mai imaginez si-acum cum ma saruti
Esti pe alt drum...
M-ai recladit din lut si din iubire
Mi-ai dat viata dintr-o singura clipire
Femeie m-ai facut cu minte de copila
Sunt o straina!
Eu nu stiu ce-i in mintea ta acum
Copil frumos si poate chiar nebun
Dar stiu ca te indrepti pe drumul bun
Un dor nebun!
...de noi doi, A!...
Gânduri chinuite
Mi-atât de greu sa cred ca totul parca e un vis,
Mi-e dor de mine, e ceva de nedescris.
Tot înainte vreau sa merg si mă duc mai mult înapoi,
Visez la clipe bune ce ar putea fi intre noi.
Înlăuntrul timpului.
Sa mă preling uşor pe trupul tău,
Sa zbori peste sărutul meu,
S-alerg cu sufletul la gura
Vreau sa mă ţii tare de mana;
Sa mergem pe cărarea deasa
Învăluita de-o aura albastra,
Si sa-mi araţi lumina iadului...
Ca pe-o divina raz-a ...trupului!
~Fŏrās~
Ma simt atat de plina de pacat,
Dar nu ezit a ma-nfrupta.
Intre cuvinte ma tot zbat
Sper a ma curata.
Dorinte navalesc in lumea-mi
Si nu stiu ce sa mai aleg.
Iubesc iubirea ce nu va pleca
De-a pururi.
E gol in minte, nu pot avea.
E gol, e mai presus de viata.
Tu, eule!
Traind intens in lumea ta
Te pierzi, confuz
Te ratacesti in ea
Profiti de stelele-ti asa:
Gandesti absurd
Nu stii ce vrei
Dar stii ca vrei sa ceri ceva;
Nimicul e in mintea ta.
In letargie te scufunzi
Realizezi si nu raspunzi
Si replici multe vrei sa spui
Dar nu ai cui.
Atunci cand vrei luminii sa-i zambesti
Tu te opresti.
Si luna-i neputinta ta
Si noaptea-ti este scuza.
Spre fericire trebuie sa zbori
Sa te ridici la nori,
Si ca s-ajungi la miile de stele,
Roagate ca ele.
Numai atunci lumina-ti va zambi si ea.
Timpul cu tine-o va purta,
Bucurate-vei de ea,
Iubirea... si Intelepciunea...
Unica arma a ta!
Astazi, acum.
Linistea serii, gandul tacerii
Clipa pierduta, drumul uitarii
Cer disperarea, cant minunarea
Dau indurare, cumpar visare.
Pierd infinitul, castig rasaritul
Scuip limitarea, inghit neuitarea
Pasesc lacomia, calc bogatia
Inchid luminarea, aprind asteptarea.
Idei uitate, faramitate
Flutur destine, minti cretine
Distrugere-n masa, vara ce vine.
Imagini frumoase si grandioase
Iubesc absolutul, neitrecutul
Uriase sperante, ridic aliante
De-ntuneric mi-e teama
Lumea ma-ndeamna.
Smintiti la colturi de strada
Mai nu vrea, mai vrea sa te vada
Ochiase priviri, pacate-n simtiri
Hiene in lume, ganduri nebune.
Greseli ne-ntrerupte, neaparute
Timp irosit, neimplinit
Vremi libertine, ziua ce vine
Necuviincios ce parvine la lucruri straine.
Vorbe desarte, neingropate
Pamantul se-nvarte
Pe mine ma umple
Ingroapa tacere, nemangaiere
Tiranul din tine, in ziua ce vine
Ajunge pe data inger in vine.
Primavara.
E primavara-n sufletele noastre,
Si sentimentele ne infloresc.
Un zambet, o privire visatoare
Da aripi anotimpului copilaresc.
Rugaciune.
Vino la mine in noptile reci,
Atinge-mi chipul ud si incalzeste-mi trupul uscat de lipsa ta;
iubeste-ma cum o faceai odata, acum ingerul meu, ce esti pe alt drum, la mii de ani distanta.
Cruta-mi greselile si da-mi raspunsul intrebarilor mute.
Adu-mi-l.
Un cantec pentru tine.
Te nauceste, precum soarele omul
Si nu-ti da pace vesnic
Gandul ce bantuie somnul.
De cum rasare luna
Insangerate piei
Te napadesc intr-una
Ti-aduc numai scantei.
As vrea sa ma ridic
Si sa afum tot visul
Sa zboare in vazduh
Si sa-mi aduca prix-ul.
Morbidele idei
Ce te sugruma-n somn
Ti-aduc o moarte lenta
Si-ai s-O regreti enorm.
Zile de-a randul
Cosmarul te-o pandi
Te vei ruga la Dansul
Sa-l poata nimici.
Dar ea mereu il canta
Si tu n-ai sa ai somn
Si se razbuna-ntr-una
Pan’ ce-i cadea ca mort.
O, Tu, de colo
Adu-mi la implinire
Ruga mea cea sfanta,
Si du-l la nemurire.
Sa planga-n pumni
Prapastiosul, si sa n-adoarma vesnic
Sa fie ca un monstru.
Sa ma regrete, si-atunci,
Cu-o-nghititura,
Si sa ii stea in gat,
Dar sa nu moara,
Ci doar sa stea cazut.
Sa ma viseze vesnic,
Si-n veci sa nu ma uite
Caci vesnicia doare
Te taie si te rupe.
Minciuni dupa minciuni
Imi arunca in fata
Tu, cel de sus, acuma,
Arata-i si-l invata.
Si nu-i da, Tu, norocul
Ca alte stele-n lume
Sa le mai stranga-n brate
Sa le sarute, maine,
Si-n orsicare viata.
Batjocora sa-i dam
Sa moara de rusine
Dar nu cu somn etern
Ci doar cu-o aluzie.
Da-mi, Tu, de sus,
Puterea ca inima sa i-o rup
Fasie cu fasie,
Pe urma s-o fac scrum.
Si totul as privi
Ca pe-o mirobolanta scena
In care tu sa zbieri
Si eu sa-ti fiu hiena.
Blesteme zi de zi
Pe tine-oi arunca
Sa nu ai dar de drag
Si nici de-a ma uita.
|
English
hi5 Coins